De la Dacia la Uniunea Europeană
Istoria României
Daci și romani, principate medievale, Marea Unire de la 1918, comunismul și revoluția din 1989 — două milenii de istorie la o răscruce de imperii.
Istoria României este povestea unui popor latin format la marginea imperiilor, care și-a păstrat limba și identitatea prin secole de dominație străină, până la unirea sa într-un singur stat modern.
Dacia și Roma
În Antichitate, teritoriul de astăzi al României era locuit de daci (sau geto-daci), un popor trac care a atins apogeul sub regele Decebal. După două războaie grele, împăratul roman Traian a cucerit Dacia în 106 d.Hr., transformând-o în provincie romană. Colonizarea și romanizarea din secolele următoare stau la baza limbii române și a numelui țării. Columna lui Traian de la Roma povestește în piatră aceste războaie.
Evul Mediu: cele trei țări românești
După retragerea romană și secole de migrații, s-au format treptat trei principate: Țara Românească (Valahia) și Moldova la sud și est de Carpați, și Transilvania la vest. Voievozi precum Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare al Moldovei (care a apărat țara împotriva otomanilor) și Mihai Viteazul — care a realizat pentru scurt timp, în 1600, prima unire a celor trei țări — au marcat această epocă. Transilvania a urmat un drum distinct, sub coroana maghiară, apoi ca principat autonom sub suzeranitate otomană.
Între otomani și Habsburgi
Timp de secole, Țara Românească și Moldova au fost vasale ale Imperiului Otoman, plătind tribut, dar păstrându-și autonomia și domnitorii proprii. În secolul al XVIII-lea au fost conduse de domnii fanarioți, numiți de Poartă. Transilvania a intrat în orbita Imperiului Habsburgic (Austriac) din 1699. Aceste granițe imperiale au despărțit poporul român timp de generații.
Nașterea României moderne
În 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și al Țării Românești, cele două principate s-au unit, formând nucleul statului român modern, numit oficial „România” din 1862. Sub Carol I din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen, țara și-a câștigat independența față de Imperiul Otoman în urma Războiului din 1877–1878, iar în 1881 a devenit regat.
Marea Unire de la 1918
Punctul culminant a venit după Primul Război Mondial: în 1918, Basarabia, Bucovina și — la 1 Decembrie, la Alba Iulia — Transilvania s-au unit cu Regatul României, formând România Mare. Această zi, 1 Decembrie, este astăzi Ziua Națională a României.
Al Doilea Război Mondial și comunismul
Al Doilea Război Mondial a adus pierderi teritoriale și schimbări de tabără dramatice. După război, sub presiune sovietică, monarhia a fost abolită în 1947 și instaurat un regim comunist. Din 1965, țara a fost condusă de Nicolae Ceaușescu, a cărui dictatură a devenit tot mai represivă și mai izolată, cu privațiuni severe pentru populație în anii 1980.
Revoluția din 1989 și după
În decembrie 1989, o revoltă populară pornită de la Timișoara și extinsă la București a răsturnat regimul; Ceaușescu a fost înlăturat și executat, iar România a intrat, adesea cu dificultate, pe drumul democrației și al economiei de piață. În deceniile următoare, țara a aderat la NATO (2004) și la Uniunea Europeană (2007), integrându-se în structurile euro-atlantice — ultimul capitol al unei istorii lungi de reziliență la o răscruce de imperii.