Maramureș

Maramureșul este România de altădată, păstrată vie — un ținut al lemnului, al credinței și al timpului măsurat altfel. În văile scăldate de râuri, bisericile de lemn cu turle ascuțite, unele înscrise în patrimoniul UNESCO, se înalță spre cer ca niște săgeți întunecate, ridicate fără un singur cui de fier. Porțile monumentale, sculptate cu funia vieții, soarele și pomul rodului, întâmpină călătorul la fiecare gospodărie.

Peisaje și repere

Ținutul se desfășoară în dealuri verzi, fânețe cosite manual și sate în care căruțele încă împart drumul cu automobilele. La Bârsana, complexul monahal de lemn strălucește ca o bijuterie, iar la Săpânța, Cimitirul Vesel uimește prin crucile lui albastre, cu epitafuri hazlii și naive ce râd de moarte. Mocănița de pe Valea Vaserului, un tren cu aburi autentic, urcă printre păduri de nepătruns spre inima munților.

Tradiție și motiv de drum

Aici, meșteșugul lemnului, țesutul și pălinca de casă nu sunt spectacol, ci viață de zi cu zi. Bucătăria e robustă și afumată — sarmale, tocană, brânzeturi de oaie și pâine coaptă în cuptor cu lemne. Un călător vine în Maramureș pentru autenticitatea lui rară în Europa: pentru a auzi clopotele de lemn, a vedea femei în port popular la biserică duminica și a simți că a pășit într-o lume în care tradiția nu e muzeu, ci prezent viu.