Mâncăruri românești pe care trebuie să le încerci

Bucătăria românească este generoasă, rustică și profund confortabilă — o întâlnire de influențe balcanice, otomane, austro-ungare și slave, topite într-un stil propriu. Mesele sunt lente, porțiile sunt mari, iar fiecare regiune își apără cu mândrie propria rețetă. Iată felurile pe care un vizitator ar trebui neapărat să le guste.

Ciorbe și supe

Ciorba este sufletul mesei românești: acrișoară, aburindă, dreasă de obicei cu borș (zeamă fermentată de tărâțe) sau cu zeamă de lămâie ori oțet. Se servește ca prim fel și te încălzește instant.

• Ciorbă de burtă — ciorbă cremoasă din burtă de vită, dreasă cu smântână și gălbenuș, servită cu usturoi și ardei iute; considerată de mulți leacul suprem după o noapte lungă.
• Ciorbă rădăuțeană — versiunea din Bucovina, mai blândă, făcută cu piept de pui, cremoasă și parfumată cu usturoi; o alternativă gentilă la ciorba de burtă.
• Ciorbă de perișoare — chiftele mici de carne și orez fierte într-o zeamă acrișoară de legume, cu leuștean din belșug; comfort food în forma sa cea mai pură.

Caută și ciorba de fasole cu afumătură, adesea servită într-o pâine scobită, și ciorba țărănească de legume — ambele perfecte pentru zilele reci.

Felurile principale

Acestea sunt icoanele bucătăriei românești, felurile pe care le vei găsi la orice masă de sărbătoare.

• Sarmale — foi de varză murată (sau de viță) umplute cu carne tocată și orez, fierte încet ore întregi; se servesc cu mămăligă și un vârf de smântână. Felul de rezistență al oricărei nunți sau Crăciun.
• Mici (mititei) — rulouri de carne tocată condimentată (vită, oaie, uneori porc), fără înveliș, fripte pe grătar; se mănâncă cu muștar, pâine proaspătă și bere rece. Regele mâncării stradale românești.
• Mămăligă — terci de mălai, versiunea românească a polentei; se servește lângă tocană, cu brânză și smântână, sau prăjită. Simplă, sățioasă, omniprezentă.
• Tochitură — tocană rustică de porc călită în untură cu usturoi și vin, servită cu mămăligă, un ou ochi și brânză; specialitate de zonă montană, copioasă și aromată.

Încearcă și friptura de porc la cuptor, ostropelul (tocană cu mult usturoi) și, pe litoral sau la Dunăre, saramura de pește ori storceagul din Delta Dunării.

Mâncare de zi cu zi și de stradă

Acestea sunt gusturile cotidiene — ce cumperi din piață, de la colț de stradă sau ce ține gospodina în cămară.

• Covrigi — covrigi calzi, presărați cu susan, mac sau sare grunjoasă; se vând la fiecare colț și sunt micul dejun al orașului.
• Plăcintă — foietaj umplut cu brânză, cartofi, varză sau mere; fiecare regiune are versiunea ei, de la plăcinta dobrogeană la cea creață.
• Langoși — aluat pufos prăjit, ras cu usturoi și presărat cu brânză și smântână; moștenire ungurească, adorată în Transilvania.
• Zacuscă — pastă densă de vinete, ardei copți și roșii, gătită toamna și pusă la borcane; se întinde pe pâine, un clasic de cămară.
• Slănină și telemea — slănină afumată sau crudă cu boia și telemea (brânză sărată de oaie sau vacă); alături de ceapă și roșii, gustarea țărănească de bază.

Dulciuri

Deserturile românești sunt calde, generoase și adesea prăjite — nimic timid aici.

• Papanași — gogoși pufoase din brânză de vaci, prăjite, servite fierbinți cu smântână și dulceață de vișine; probabil cel mai iubit desert românesc.
• Cozonac — cozonac împletit, bogat, cu nucă, cacao sau rahat, copt la Crăciun și Paște; parfumul lui înseamnă sărbătoare.
• Clătite — clătite subțiri umplute cu dulceață, brânză dulce sau ciocolată, rulate sau împăturite; desertul de duminică al copilăriei.
• Colaci — pâini dulci împletite, coapte la ocazii și sărbători, uneori cu rol ritual; frumoase și simbolice.

Caută și cozonacul secuiesc (kürtőskalács) copt pe jar în Transilvania și plăcinta cu mere din livezile de munte.

Băuturi

Masa românească nu e completă fără un pahar potrivit — de obicei ceva făcut acasă.

• Țuică și palincă — rachiu de prune (sau alte fructe), distilat în gospodărie; țuica e mai blândă, palinca ardelenească e tăioasă și puternică. Se bea ca aperitiv, niciodată grăbit.
• Vin românesc — țara are o tradiție viticolă veche de milenii. Caută Fetească Neagră (roșu robust, autohton), Fetească Albă și Tămâioasă Românească (alb aromat, ușor dulce). Regiunile de referință: Cotnari, Murfatlar, Dealu Mare, Recaș și drumul vinului din Transilvania.
• Socată — băutură răcoritoare fermentată din flori de soc, lămâie și zahăr; parfumată și ușor acidulată, băutura verii la sat.

Multe pensiuni și crame de pe drumul vinului oferă degustări, iar berea artizanală românească a înflorit în ultimii ani în orașe.

Unde să mănânci

Pentru autenticitate, alege un restaurant tradițional cu ceaun și grătar, o crâșmă de cartier sau, cel mai bine, o pensiune de la țară unde totul e făcut în casă. Piețele agroalimentare (Piața Obor din București, piețele din Cluj sau Sibiu) sunt locul ideal pentru brânzeturi, slănină, zacuscă și fructe de sezon. Hanurile din munți servesc tochitură și ciorbe copioase după o zi de drumeție.

Pentru vegetarieni: mâncarea de post

România are un aliat neașteptat pentru vegetarieni: mâncărurile de post, gătite fără carne, ouă sau lactate în perioadele de post ortodox. Caută fasole bătută (piure de fasole cu ceapă călită), iahnie de fasole, sarmale de post (umplute cu orez și ciuperci), ghiveci de legume, zacuscă, plăcintă cu cartofi și mămăligă cu ciuperci. Multe restaurante marchează felurile „de post", care sunt, de fapt, complet vegane.