Satele săsești și bisericile fortificate din Transilvania

Pe dealurile blânde din centrul Transilvaniei, între Sibiu, Sighișoara și Brașov, stau răspândite peste o sută cincizeci de sate cu ceva ce nu mai găsești nicăieri altundeva în Europa: biserici care sunt, de fapt, cetăți. Ziduri groase, turnuri de apărare, ganguri și porți duble strâng în jurul lăcașului de cult o memorie de opt secole. Sunt bisericile fortificate săsești, iar câteva dintre ele figurează pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Cine au fost sașii

Sașii, sau sașii transilvăneni, au fost coloniști de limbă germană chemați în Transilvania de regii Ungariei începând cu secolul al XII-lea. Aveau misiunea de a popula și apăra frontiera de sud-est a regatului, iar în schimb au primit privilegii care le garantau autonomie, dreptul de a-și alege preoții și judecătorii, propriile târguri și meșteșuguri. Din acest amestec de comunitate strânsă și pericol permanent s-a născut o civilizație rurală remarcabil de disciplinată.

Amenințarea era reală. Din secolele al XV-lea și al XVI-lea, raidurile otomane și tătărești măturau periodic podișul. Satul nu avea castel și nici garnizoană, așa că oamenii au fortificat singura clădire solidă din mijloc: biserica. Au înălțat ziduri de incintă, uneori două sau trei rânduri, cu turnuri, drum de strajă și porți glisante. În timp de pace erau lăcaș de rugăciune; la primul semnal de primejdie, tot satul se închidea înăuntru cu vitele și proviziile.

Detaliul care încântă cel mai mult vizitatorii: camerele de slănină. În turnuri, fiecare familie avea o firidă numerotată unde își păstra slănina și șuncile. Aerul rece și curentul din turn țineau loc de frigider, iar paznicul le tăia porție cu porție, ca să ajungă mâncarea pe toată durata unui asediu.

Ansamblul UNESCO: șapte sate

UNESCO a înscris „Satele cu biserici fortificate din Transilvania" ca sit de patrimoniu mondial. Ansamblul reunește șapte localități reprezentative: Biertan, Viscri, Prejmer, Câlnic, Dârjiu, Saschiz și Valea Viilor. Fiecare ilustrează un tip de fortificație și o etapă din istoria comunităților săsești, dar în jurul lor există zeci de alte sate la fel de frumoase, doar mai puțin cunoscute.

Biertan

Biertan este poate cea mai spectaculoasă cetate-biserică din Transilvania. Așezată pe un deal în mijlocul satului, este înconjurată de trei rânduri de ziduri legate prin turnuri, între care se strecoară un gang acoperit de scări ce urcă din piață până la poartă. Vreme de aproape trei secole, Biertanul a fost reședința episcopiei evanghelice săsești, ceea ce explică grandoarea locului.

Comoara sa este ușa sacristiei, o piesă de tâmplărie din secolul al XVI-lea al cărei mecanism acționează, cu o singură cheie, mai bine de un duzin de zăvoare deodată. A fost premiată în epocă pentru ingeniozitate și rămâne una dintre cele mai fotografiate uși din România.

Viscri

Dacă Biertan impresionează prin forță, Viscri cucerește prin liniște. Este un sat de o frumusețe smerită, cu case zugrăvite în alb și albastru, ulițe pe care încă se plimbă căruțe și cireada satului la ceas de seară. Biserica fortificată, văruită în alb, veghează de pe o colină de peste opt sute de ani.

Viscri a devenit celebru datorită Regelui Charles al III-lea, care a cumpărat aici o casă și a sprijinit conservarea satului și a meșteșugurilor tradiționale. Se mai fac încă brânză de bivoliță, produse din var stins pe loc și obiecte lucrate manual. Este locul ideal pentru cine caută turismul lent, autentic, fără artificii.

Prejmer

Aproape de Brașov, Prejmer adăpostește cea mai mare și mai bine păstrată biserică fortificată din regiune, considerată printre cele mai puternice fortificații țărănești din estul Europei. Zidul de incintă, gros și înalt de peste doisprezece metri, ascunde pe interior sute de încăperi dispuse pe mai multe niveluri, legate prin galerii și scări de lemn: erau adăposturile familiilor din sat pe timp de asediu.

Biserica din mijloc, în stil gotic, are un altar poliptic vechi de secole. Prejmerul te face să înțelegi cel mai bine ideea de sat închis în sine, complet, gata să reziste săptămâni întregi.

Saschiz, Câlnic și celelalte

Saschiz, pe drumul dintre Sighișoara și Brașov, e ușor de recunoscut după turnul cu ceas care amintește de Turnul cu Ceas din Sighișoara și după ruinele cetății țărănești de pe deal. Câlnic, lângă Sebeș, este o cetate ridicată pornind de la un donjon nobiliar, cel mai vechi tip de fortificație din ansamblu. Valea Viilor, aproape de Mediaș, ascunde o biserică-hală compactă și elegantă, cu turnuri de poartă bine păstrate. Dârjiu, singurul dintre cele șapte locuit de secui unguri, nu de sași, păstrează fresce medievale prețioase și tradiția, vie până azi, de a ține proviziile comunității în turnurile cetății.

Cum le vizitezi

Cel mai bine se explorează cu mașina, într-un tur în buclă pornind din Sighișoara, Brașov sau Sibiu. Distanțele sunt mici, dar drumurile secundare cer răbdare, așa că nu îngrămădi mai mult de trei-patru sate pe zi.

• Satele sunt liniștite, cu puțină infrastructură turistică; farmecul stă tocmai în autenticitate.
• Cheia bisericii este uneori la un paznic sau custode din sat. La Viscri și Biertan programul e regulat, dar în satele mici cauți persoana cu cheia, adesea un vecin al bisericii.
• Cazează-te măcar o noapte într-o casă săsească restaurată, ca să prinzi satul dimineața devreme și seara, când turiștii de o zi au plecat.
• Cea mai bună perioadă este de la sfârșitul primăverii până la începutul toamnei, când dealurile sunt verzi și zilele lungi. Toamna adaugă culoare și liniște.

Bisericile fortificate nu sunt monumente pe care le bifezi în grabă. Sunt invitații la un ritm mai domol: o plimbare pe uliță, o felie de brânză de la localnici, urcușul pe drumul de strajă și priveliștea peste podișul care le-a apărat vreme de opt secole.